Voi incepe sa va povestesc ce am patit eu la cursurile de actorie pe care le-am urmat la Scoala Populara de Arte si Meserii din Pitesti. Cand m-am dus acolo, m-am gandit ca un actor trebuie sa se prefaca pentru a da culoare personajului sau. Dupa 2-3 sedinte de pregatire cu d-l Adrian Duta, am observat ca tot timpul imi spune ca nu e bine. Si am inceput sa ma gandesc...de ce oare nu e bine, pt ca joc excelent rolul (asa credeam eu). Si l-am intrebat unde anume gresesc. Raspunsul a fost simplu: "Tu nu joci teatru, te prefaci!" Tot atunci mi-a spus ca cei mai buni actori sunt copii. Acestia nu tind niciodata sa fie altceva decat sunt si in acelasi timp nici nu le este rusine de ceea ce sunt. Am inceput sa reflectez la cele spuse si....surpriza...a avut dreptate. Adica, din acel moment am inceput sa fiu EU. Orice rol imi dadea, ma gandeam inainte, cum as face eu daca as fi in locul personajului? Si a dat randament acest sfat pe care l-am primit. Fiecare om este unicat, fiecare are farmecul sau.
Nu am realizat insa atunci ca sfatul primit era si o povata de viata, nu doar pe scena. Mai tarziu insa am vazut ca este mult mai bine sa fii TU, sa fii exact ceea ce esti si nu ce ai vrea sa fii, pentru ca fiind natural, usor, usor vei ajunge sa fii si ceea ce vrei sa fii. Poate m-am repetat cam mult si v-am aiurit, dar esential este urmatorul lucru: si in viata, ca si in teatru este apreciat cel care arata exact cum este si nu poarta nicio masca. Mi se pare potrivit aici versul din melodia "Cine ma vrea ma place asa, nu ma voi schimba!" (nu ma voi schimba in rau:D)
Nevoia de a fi noi este inerenta pentru a reusi in viata, parerea mea!
Toate bune,
Edi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu