O noua zi, un nou sfarsit de saptamana...Doamne cand a trecut timpul? Incotro a zburat? N-as putea sa ma dau jos de pe aripa lui si sa raman vesnic asa cum sunt acum?
Citeam zilele trecute un articol SF, in care o doamna parapsiholog ne avertiza ca pe 4 aprilie va incepe sfarsitul lumii. Povesti...Dar ce mi-a atras atentia a fost faptul ca din 1962, timpul a inceput sa se comprime. Fenomenul a fost sesizat abia in 1977, atunci cand a fost introdus fusul orar de vara. Tot dansa spunea ca in vremurile actuale, ziua nu mai are 24 h asa cum am invatat la scoala, ci doar 16h si 19 minute. Mi s-a parut destul de interesanta afirmatia facuta.
Noi tot timpul ne vaitam ca s-a micsorat ziua, ca timpul trece ca nebunul, ca nu mai avem timp sa facem nimic, ca azi e luni, azi e vineri si tot asa. Cred ca prin spusele doamnei parapsiholog se explica totul. Ca aceasta impresie a noastra nu este falsa.
Cu cat inaintam in ani, din pacate se devalorizeaza totul...sa o luam cu banii. Parca si inainte o duceam greu, dar in zilele noastre este si mai greu. S-a devalorizat si omul. Sunt tot mai putini acei batrani de vanzare. Poate este de vina si aceasta "evolutie". Poate o percep altfel. Poate ar trebui sa analizam tot ce facem mai bine. Dar nu vreau sa dezbat prea mult pe aceste subiecte.
Timpul zboara, si poate nu realizam, dar si noi zburam cu el...si tind sa cred ca directia este la voia intamplari.
Pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun, o sa va zic un banc concludent pentru aceasta situatie:
Se intalnesc doi tipi in desert.
Primul intreaba: Incotro mergi?
Al doilea raspunde: Aiurea!
Primul ii zice: Hai pe aici ca e mai aproape!
Cam asa e si in ziua de azi, vrem sa simplificam totul, chiar daca nu stim unde anume vrem sa ajungem. Nu mai avem un scop clar definit si din acest modif apar obstacolele.
Cam atat am avut de zis pentru azi. Va anunt ca de luni voi face un blog dedicat Biblionetilor din Arges.
Toate cele bune,
Edi
Citeam zilele trecute un articol SF, in care o doamna parapsiholog ne avertiza ca pe 4 aprilie va incepe sfarsitul lumii. Povesti...Dar ce mi-a atras atentia a fost faptul ca din 1962, timpul a inceput sa se comprime. Fenomenul a fost sesizat abia in 1977, atunci cand a fost introdus fusul orar de vara. Tot dansa spunea ca in vremurile actuale, ziua nu mai are 24 h asa cum am invatat la scoala, ci doar 16h si 19 minute. Mi s-a parut destul de interesanta afirmatia facuta.
Noi tot timpul ne vaitam ca s-a micsorat ziua, ca timpul trece ca nebunul, ca nu mai avem timp sa facem nimic, ca azi e luni, azi e vineri si tot asa. Cred ca prin spusele doamnei parapsiholog se explica totul. Ca aceasta impresie a noastra nu este falsa.
Cu cat inaintam in ani, din pacate se devalorizeaza totul...sa o luam cu banii. Parca si inainte o duceam greu, dar in zilele noastre este si mai greu. S-a devalorizat si omul. Sunt tot mai putini acei batrani de vanzare. Poate este de vina si aceasta "evolutie". Poate o percep altfel. Poate ar trebui sa analizam tot ce facem mai bine. Dar nu vreau sa dezbat prea mult pe aceste subiecte.
Timpul zboara, si poate nu realizam, dar si noi zburam cu el...si tind sa cred ca directia este la voia intamplari.
Pentru a intelege mai bine ce vreau sa spun, o sa va zic un banc concludent pentru aceasta situatie:
Se intalnesc doi tipi in desert.
Primul intreaba: Incotro mergi?
Al doilea raspunde: Aiurea!
Primul ii zice: Hai pe aici ca e mai aproape!
Cam asa e si in ziua de azi, vrem sa simplificam totul, chiar daca nu stim unde anume vrem sa ajungem. Nu mai avem un scop clar definit si din acest modif apar obstacolele.
Cam atat am avut de zis pentru azi. Va anunt ca de luni voi face un blog dedicat Biblionetilor din Arges.
Toate cele bune,
Edi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu