Drumul... spre respectul de sine

Asa cum v-am promis, astazi o sa vorbesc despre increderea in sine. Este un subiect destul de delicat, de aceea eu voi dezvolta din punctul meu de vedere. Sunt momente in care suntem nemultumiti ca nu avem bani, ca nu ne intelegem cu X, dar nici cu Y, pana nici cu noi nu ne mai intelegem. In ultimul timp, am observat ca multa lume trece prin astfel de stari. Pe de-o parte este firesc, date fiind greutatile, pe de alta parte nu este bine pentru nimeni. Nici pentru noi, nici pentru cei din jurul nostru.Cineva ar putea sa zica: Bun, dar ce as putea sa fac, ca orice am incercat tot nu am putut sa ma detasez de trairea aceasta!
Sunt de acord cu el, este greu, dar nu imposibil de demontat o astfel de stare. Trebuie sa luam in calcul de la bun inceput ce a spus Victor Duta, un scriitor roman nu foarte cunoscut, dar care are cateva citate extraordinare. Unul dintre ele, extrem de important, din punctul meu de vedere, ar fi acesta: "Increderea in sine se cucereste greu si se pierde repede". Dupa ce cugetam la acest citat, urmatorul pas ar fi sa realizam ca cel mai mare dusman pentru pierderea respectului de sine, suntem NOI. De aceea trebuie sa incercam, sa ne repetam ca orice facem este bine, si pentru inceput sa ne consideram perfecti(dar sa nu dam in cealalta extrema).
Sa nu uitam insa ca pentru asta este nevoie de mult exercitiu. Nu avem cum sa ne schimbam in 30 minute. E ca mersul la sala. Nu e suficient sa mergi o data, de doua ori ca sa devenim niste musculosi. Trebuie sa facem exercitii un timp mai indelungat, sa fim constiinciosi. Sa nu uitam ca "exercitiul e mama invatarii".
Sunt cazuri cand ne pierdem respectul de sine si din cauza altora. De aceea, la inceput trebuie sa-i ignoram pe cei din jurul nostru. Sa nu luam nimic in seama din ce spun ei, fie ca ne lauda, fie ca ne critica. Abia dupa ce prindem putin curaj si incredere putem sa folosim remarcile lor, dar in scop constructiv.
Pentru a ne pava drumul spre respectul de sine si pentru a avea incredere in noi, trebuie sa lucram mult la dezvoltarea noastra. Dar trebuie sa facem acest sacrificiu daca vrem sa ne fie noua bine.Sa nu uitam de criticul din noi, care tot timpul ne spune ca nu este bine sa facem nici aia, nici cealalta. Si pe el trebuie sa ni-l educam. Pentru asta trebuie sa-l lasam sa zica ce vrea si noi doar sa zambim. Dupa un timp, criticul interior va incepe sa taca. Si chiar daca nu o va face intotdeauna, tu vei sti ca poti sa il ignori. Pentru aceasta e nevoie de impartialitate.

Toate cele bune,
Edi